Definita cuvantului bubui
bubuí (uésc, bubuít), vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. – Mr. mi bubuescu „mă plâng”, bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului rom.), sb. bubati, slov. bobneti. – Der. bubuit, s. n. (zgomot mare); bubuitor, adj. (răsunător); bubuitură, s. f. (zgomot mare); răsbubui, vb. (a răsuna).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bubui
bubuí (uésc, bubuít), vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. – Mr. mi bubuescu „mă plâng”, bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului rom.), sb. bubati, slov. bobneti. – Der. bubuit, s. n. (zgomot mare); bubuitor, adj. (răsunător); bubuitură, s. f. (zgomot mare); răsbubui, vb. (a răsuna). Vezi definitia »
a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii. Vezi definitia »
CÂRDUÍ, cârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cârd. [Var.: încârduí vb. IV] – Din cârd. Vezi definitia »
tutuí2, tutuiésc, vb. IV (reg.) 1. a suna din bucium. 2. a alunga. Vezi definitia »
încujluí (-uiésc, -ít), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans. Vezi definitia »