CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique]. Vezi definitia »

–PLÉGIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „paralitic”. [< it. -plegico, fr. -plégique, cf. gr. plege]. Vezi definitia »

BUTÍLIC, -Ă adj. (Chim.; despre derivați ai butanului) Obținut prin înlăturarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. [< fr. butylique]. Vezi definitia »

BISILÁBIC, -Ă adj. Compus din două silabe. [Cf. fr. bissyllabique]. Vezi definitia »

MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic. Vezi definitia »