HELIOCENTRÁLĂ s. f. centrală electrică solară. (< fr. héliocentrale) Vezi definitia »

CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure]. Vezi definitia »

NEUROLÍMFĂ s.f. Lichid cefalorahidian. [< fr. neurolymphe]. Vezi definitia »

COLELITIÁZĂ s. f. litiază biliară. (< fr. cholélithiase) Vezi definitia »

ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență. – Din fr. orbite, lat. orbita. Vezi definitia »