TOTEMÍSM s.n. Credință bazată pe cultul totemurilor. [Cf. fr. totémisme]. Vezi definitia »

tartufísm / tartuffísm [u pron. ü] s. n. Vezi definitia »

INDOEUROPEÍSM s. n. însușire a limbilor indo-europene care apar în alte familii de limbi. (< germ. Indoeuropäismus) Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s. n. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime. (< fr. néo-rationalisme) Vezi definitia »

MONOTEMATÍSM s.n. Tendință de unificare a unei compoziții muzicale ample prin sintetizarea unei singure teme. [Cf. it. monotematismo]. Vezi definitia »