NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme. Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă religioasă medievală de origine gnostică, răspândită mai ales în Bulgaria, care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, nici autoritatea statului. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ism. Vezi definitia »

BABUVÍSM s. n. Curent utopic egalitar, creat de Babeuf. – Din fr. babouvisme. Vezi definitia »

CALVINÍSM s.n. Cult religios protestant, întemeiat în sec. XVI de Calvin, care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură, sub steagul căruia burghezia dintr-o serie de țări vest-europene a luptat în sec. XVI și XVII împotriva aristocrației feudale și catolicismului. [Cf. fr. calvinisme]. Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme. Vezi definitia »