EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur. Vezi definitia »

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. Vezi definitia »

FOTOMETEÓR, fotometeori, s. m. Efect luminos care apare în atmosferă în anumite condiții datorită reflexiei, refracției, difracției și difuziei luminii. [Pr.: -te-or-] – Din engl. photometeor. Vezi definitia »

AEROREACTÓR s.n. Reactor la care comburantul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat. [Cf. fr. aéroréacteur]. Vezi definitia »

stabilizator, stabilizatori 1. O extensie cu o greutate mică la capăt, fixată pe crosa arcului ce preia vibrațiile din arc ce apar în momentul lansării săgeți. Vezi definitia »