FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. Vezi definitia »

VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic. Vezi definitia »

SEISMOGRÁFIC, -Ă, seismografici, -ce, adj. Privitor la seismografie, care aparține seismografiei. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismographique. Vezi definitia »

MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ◊ (despre un caracter) condiționat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleași condiții bioclimatice. (< fr. monogénique) Vezi definitia »

RADIOTELEFÓNIC, -Ă adj. Referitor la radiotelefonie. [Cf. fr. radiotéléphonique]. Vezi definitia »