OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan. Vezi definitia »

perifán (-nă), adj. – Ilustru, celebru. Ngr. περιφανής (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PODGOREÁN, -Ă, podgoreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Din regiunile viilor, din podgorie. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o podgorie sau care se ocupă cu cultivarea și îngrijirea viței de vie; viticultor. – Podgorie + suf. -ean. Vezi definitia »

CADRÁN s.n. 1. Suprafața (circulară) al cărei contur este împărțit în părți egale și pe care se citește deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafață plană, având în mijloc un băț a cărui umbră indică orele. 2. Fiecare dintre unghiurile drepte formate din întretăierea a două drepte perpendiculare. ♦ Arc (sau sector) reprezentând un sfert de cerc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cadran, cf. lat. quadrans]. Vezi definitia »

MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ. Vezi definitia »