pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso. Vezi definitia »

permíte (permít, permís), vb. – A îngădui. Lat. permittere (sec. XIX). – Der. (din fr.) permis, s. n.; permisi(un)e, s. f.; nepermis, adj., (prohibit, interzis). Vezi definitia »

INDISPENSABILITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este indispensabil. (< fr. indispensabilité) Vezi definitia »

OPERAȚIONALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a atinge un anumit scop. 2. Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ♦ Caracterul a ceea ce este operațional. [Pron. -ți-o-. / cf. it. operazionalità]. Vezi definitia »

ióite! interj. (reg.) ia te uită! ian cată! uite! privește! iată! Vezi definitia »