POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă. Vezi definitia »

clíci (clíciuri), s. n. – (Banat) Șold. – Var. chici. Sb. kliuč „claviculă”. Vezi definitia »

cordaci, cordaci s. m. (peior.) amant, ibovinic. Vezi definitia »

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere). Vezi definitia »

pominocí, pominocésc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). Vezi definitia »