ciocí, ciocésc, vb. IV refl. (reg.) a se chercheli, a se îmbăta, a se afuma. Vezi definitia »

haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv. Vezi definitia »

puricí, puricésc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența. Vezi definitia »

PORGHICÍ, porghicesc, v. IV tranz. (Reg.) A strânge produsele rămase pe câmp după recoltarea propriu-zisă. Vezi definitia »

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat) Vezi definitia »