tăhobí, tăhobésc, vb. IV (reg.) a slăbi, a se moleși; a fi foarte flămând. Vezi definitia »

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi- Vezi definitia »

DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. Tranz. A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De⁴ + osebi. Vezi definitia »

ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. – Din fr. adsorber (după sorbi). Vezi definitia »

lumbi s.m. pl. (reg.) șale. Vezi definitia »