FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru. Vezi definitia »

PUERI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) copii”, „copil”, „de copii”. [Pron. pu-e-, var. puer-. / < fr. puéri-, it. pueri-, cf. lat. puer]. Vezi definitia »

CORNĂRͲ, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv). Vezi definitia »

RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări. Vezi definitia »