BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Din burniți (= burnița) + suf. -eală. Vezi definitia »

la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră (de ceva) expr. aproape, nu departe (de ceva). Vezi definitia »

CAMBÚZĂ s.f. Magazie la bordul navelor în care se păstrează proviziile de alimente. [< fr. cambuse, cf. ol. kambuis]. Vezi definitia »

cánă (cắni), s. f. – Vas cu toartă care servește la băut. – Var. cănată. Se consideră în general reprezentant al germ. Kanne, prin intermediul sl. (bg., sb. kana, rus. kana, Cihac, II, 39) sau al lat. canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), cf. fr. cannette, norm. canne „urcior”. Apare și în ngr. ϰάννα, de unde provine mr. În rom. nu pare probabilă der. directă din lat., fiind vorba de un cuvînt de origine germanică, și posibil tîrzie. Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeurop. Der. cănățue, s. f.(ceașcă), cf. sb. kanatica; cantă, s. f. (vas, oală, urcior), cf. sb., mag. kanta. Vezi definitia »

PÚSTULĂ s.f. 1. (Med.) Bubuliță purulentă pe piele. 2. (Bot.) Îngrămădire de spori sau de conidii, provocată de ciupercile parazite sub cuticula sau epiderma plantei-gazdă. [< lat. pustula, fr. pustule]. Vezi definitia »