CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant. Vezi definitia »

PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. Vezi definitia »

SUBSECVÉNT, -Ă adj. (Rar) Care urmează, care vine după (ceva); (p. ext.) care decurge din... [< fr. subséquent, cf. lat. subsequens]. Vezi definitia »

COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent. Vezi definitia »

DETERMINÁNT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant. Vezi definitia »