DEGETÁR, degetare, s. n. 1. Căpăcel din metal sau din material plastic, care se poartă, la cusut, pe degetul cu care se împinge acul pentru a-l feri de înțepături. 2. Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau roșii-purpurii; degetariță, degețel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar. Vezi definitia »

NAVICULÁR, -Ă adj. În formă de nacelă, de barcă. [Cf. fr. naviculaire]. Vezi definitia »

ESCOBÁR s. m. om care uzează de șiretlicuri; om viclean, chițibușar; ipocrit. (< fr. escobar) Vezi definitia »

{vulgar)par bubian, (1) penis Vezi definitia »

SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar). Vezi definitia »