costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti. Vezi definitia »

pașúș, pașúșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar. Vezi definitia »

sâmbătáș, sâmbătáși, s.m. (reg.) adept al unei secte religioase care nu lucrează sâmbăta; sâmbătar. Vezi definitia »

NUFĂRÍȘ, nufărișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nuferi; mulțime de nuferi.- Nufăr + suf. -iș. Vezi definitia »

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș. Vezi definitia »