secătúră, secătúri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pește). 2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, seci. 3. (înv.) spațiu liber, loc gol. 4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (înv.) plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură. 6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă, oșiștie, zdreanță, sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama. Vezi definitia »

LIMFOGRANULOMATÓZĂ s.f. (Med.) Boală contagioasă care se manifestă printr-o infecție granulomatoasă a ganglionilor limfatici. [< fr. lymphogranulomatose]. Vezi definitia »

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia]. Vezi definitia »

áerotérmă s. f., g.-d. art. áerotérmei; pl. áerotérme Vezi definitia »

HELOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește în bălți și mlaștini cu apă dulce. (< fr. hélophyte) Vezi definitia »