ARESTUÍ vb. IV. v. aresta. Vezi definitia »

HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui. Vezi definitia »

HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty. – Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló. Vezi definitia »

cutruzuí, cutrúzui, vb. IV (reg.) a cotrobăi, a scotoci, a bodicăi, a cutrului. Vezi definitia »