ștrampi s. m. pl. dres, ciorapi cu chilot. Vezi definitia »

AZÁPI (‹ tc.) s. m. pl. (În ev. med., în Imp. Otoman) Ostași turci (pedeștri) care trăiau din prada de război. Vezi definitia »

limpí, limpésc, vb. IV (reg.) 1. a bea trăgând cu limba. 2. a cotrobăi prin oale pentru a mânca câte puțin din ele. Vezi definitia »

risipí (risipésc, risipít), vb. – 1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin. Vezi definitia »

stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire). Vezi definitia »