hutupí, hutupésc, vb. IV (reg.) 1. a mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca, a huzdopa, a hălpăcăi. 2. a îmbrânci. Vezi definitia »

CIOMPI s. m. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florența sec. XIV, care, aliați cu meseriașii neîncadrați în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor și patronilor. (< it. ciompi) Vezi definitia »

șchiopí, șchiopésc, vb. IV (reg.; despre ființe) a face să devină șchiop. Vezi definitia »

răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt. Vezi definitia »

SCÁMPI s.m. pl. Denumire comercială, de proveniență italiană, pentru langustine. – V. langustină. Vezi definitia »