REMISÍV, -Ă adj. 1. (jur.) care absolvă, scutește de obligație. 2. îngăduitor, iertător. ◊ supus, docil, ascultător. (< it. remissivo) Vezi definitia »

ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus) Vezi definitia »

ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr. allusif]. Vezi definitia »

RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif. Vezi definitia »

REZULTATÍV, -Ă adj. (Rar) Care rezultă, care dă sau care aduce un rezultat. [Cf. fr. résultatif]. Vezi definitia »