CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus. Vezi definitia »

CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif) Vezi definitia »

DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif) Vezi definitia »

PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți]. Vezi definitia »

REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv) Vezi definitia »