gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib. Vezi definitia »

marfă udă expr. (intl.) delincvent arestat / închis. Vezi definitia »

CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. Vezi definitia »

STUPITÚRĂ, stupitúri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură. Vezi definitia »

TILÓZĂ s.f. (Chim.) Metilceluloză. [Et. incertă]. Vezi definitia »