ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte. Vezi definitia »

durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț. Vezi definitia »

FIRFIRÍG s. m. v. firfiric. Vezi definitia »

DIG, diguri, s. n. Construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc. – Din fr. digue. Vezi definitia »