CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz) Vezi definitia »

túlăț, túlăți, s.m. (reg.) bucșă la roată. Vezi definitia »

schitoncúț, -ă, adj. (reg.; despre copii și femei) mititel și sprinten; vioi, jucăuș. Vezi definitia »

cotéț (cotéțe), s. f. – 1. Adăpost, cușcă pentru cîini, găini, porci sau porumbei. – 2. Colibă în general. – 3. Ostreț, juvalnic. – 4. Coș mare, gabion. – 5. Coș (de nuiele). – 6. (Arg.) Celulă, închisoare. – Megl. cuteț. Sl. kotĭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), cf. bg. kotec, sb. kòtak, pol. kociec, ceh. kotec, ngr. ϰοτέτσι, alb. kotec. Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Trans., poiată), din mag. ketrec. – Der. coteneață, s. f. (cocină; poiată); cotecer, s. m. (paznic de dig; pescar cu juvelnic). Cf. cocină, cotruță. Vezi definitia »

CESCÚȚ, cescuțuri, s. n. (Reg.) Timp foarte scurt; clipă. – Din ceas. Vezi definitia »