MANDRÍN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr. mandrin) Vezi definitia »

LIBERTÍN adj. Indecent, ușuratic, desfrânat. [< fr. libertin, cf. lat. libertinus – libert]. Vezi definitia »

ALBOIN, rege longobard (c. 560-572), întemeietorul statului longobard din Italia, cu capitala la Pavia. Vezi definitia »

In spaniola „ampoia”inseamna umflatura,iar raul din apuseni ar putea fi un rau care in anumite perioade ale anului are cresteri semnificative de debit.Tot cu acest cuvant ar putea fi relationata si denumirea in limba romana a organului genital masculin. Vezi definitia »

HEMICRISTALÍN, -Ă, hemicristalini, -e, adj. (Despre roci vulcanice) Care are structura parțial cristalizată. – Din fr. hémicristallin. Vezi definitia »