Definita cuvantului națiune
NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu națiune
SUBJECȚIÚNE s.f. (Liv.) Ridicare a unei chestiuni, a unei probleme la care răspunde însuși cel care a pus-o. V. prolepsă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. subjection, germ. Subjektion]. Vezi definitia »
OSCILAȚIÚNE s.f. v. oscilație. Vezi definitia »
CONVOLUȚIÚNE s.f. v. convoluție. Vezi definitia »
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto2 proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2 + tracțiune. Vezi definitia »
prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune. Vezi definitia »