INTERLÚDIU s.n. Mică bucată muzicală așezată între două părți mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesă de legătură între două momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio]. Vezi definitia »

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire) Vezi definitia »

POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium. Vezi definitia »

PLASMÓDIU s.n. 1. Masă plasmatică cu mai multe nuclee care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă. 2. Hematozoar al paludismului. [Pron. -diu, var. plasmodie s.f. / < fr., lat. plasmodium]. Vezi definitia »

absolutóriu, -ie I. adj. care iartă un delict, un păcat etc. II. s. n. 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație. 2. act de absolvire a unei școli. (< lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium) Vezi definitia »