GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. Vezi definitia »

FRÉZĂ³ s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza) Vezi definitia »

SINDESMÍTĂ s. f. inflamație a ligamentelor. (< fr. syndesmite) Vezi definitia »

CITOMORFÓZĂ s. f. totalitatea modificărilor structurale ale celulei în timpul dezvoltării ei. (< fr. cytomorphose) Vezi definitia »

áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324). Vezi definitia »