teleágă (-égi), s. f. – Căruță mică, căruță ușoară cu două roți. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleașcă, s. f. (căruță mică), din rus. teljezka (Scriban). Vezi definitia »

NEȘÁNSĂ s.f. Întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. [< ne- + șansă]. Vezi definitia »

var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră Vezi definitia »

AFRICÁTĂ, africate, adj. f. (În expr.) Consoană africată (și substantivat) = consoană cu caracter mixt, care începe ca o ocluzivă și se termină ca o fricativă. – Fr. affriquée (germ. Affrikata). Vezi definitia »

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii. Vezi definitia »