POTAMOPLANCTÓN s. n. planctonul apelor curgătoare. (< fr. potamoplancton) Vezi definitia »

PLANCTÓN s.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor]. Vezi definitia »

BALCÓN s.n. 1. Platformă (cu balustradă) ieșită în afară, așezată pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone]. Vezi definitia »

ISTRIÓN s.m. v. histrion. Vezi definitia »

NOMOCANÓN, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon. Vezi definitia »