BUMBEȘTI-JIU, oraș în jud. Gorj, situat pe stg. Jiului, la ieșirea acestuia din defileu; 10.913 loc. (1991). Expl. forestiere, de balast și de granit. Constr. de frigidere cu compresor. Stație de c. f. Castru roman și vestigii ale unei așezări civile (canabae) din sec. 2-3; ruinele mănăstirii Vișina (sec. 14); cula Cornoiu, sec. 18; biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. 19); biserică de lemn (1706). Muzeu etnografic în aer liber. Declarat oraș în 1989. Vezi definitia »

BILIARGÍU, biliargii, s. m. (Fam.) Jucător (pasionat) de biliard. [Pr.: -li-ar-] -Biliard + suf. -giu. Vezi definitia »

RÉNIU s.n. (Chim.) Metal, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje speciale. [-niu, Pron. -nìu; Simb. Re] (din fr. rhénium, germ. Rhenium) Vezi definitia »

BIÉNIU s. n. interval de doi ani. (< lat. biennium) Vezi definitia »

ofíciu (ofícii), s. n. – Serviciu; birou; meserie; funcție; slujbă religioasă. – Var. înv. oficie. Fr. office, lat. officium (sec. XIX). Este dubletul lui ofis, s. n., din fr., prin intermediul rus. ofis, sec. XIX, înv., și al ofichie, s. f. (sarcină, misiune), din ngr. ỏφφίϰιον, sec. XVIII, înv. – Der. oficia, vb., din fr. officier; oficial (var. sec. XVIII ofichial), adj., s. m., din fr. officiel și mai înainte din ngr. ỏφφιϰιάλης; oficialitate, s. f. din fr. officialité; oficină, s. f., din fr. officine; oficios, adj., din fr. officieux; oficinal, adj., din fr. officinal; cf. ofițer. Vezi definitia »