Definita cuvantului oficiu
ofíciu (ofícii), s. n. – Serviciu; birou; meserie; funcție; slujbă religioasă. – Var. înv. oficie. Fr. office, lat. officium (sec. XIX). Este dubletul lui ofis, s. n., din fr., prin intermediul rus. ofis, sec. XIX, înv., și al ofichie, s. f. (sarcină, misiune), din ngr. ỏφφίϰιον, sec. XVIII, înv. – Der. oficia, vb., din fr. officier; oficial (var. sec. XVIII ofichial), adj., s. m., din fr. officiel și mai înainte din ngr. ỏφφιϰιάλης; oficialitate, s. f. din fr. officialité; oficină, s. f., din fr. officine; oficios, adj., din fr. officieux; oficinal, adj., din fr. officinal; cf. ofițer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
DISCRIMINATÓRIU, -IE, discriminatorii, adj. Care face sau creează o discriminare; discriminant. – Din lat. discriminator, -oris, fr. discriminatoire. Vezi definitia »
rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă). Vezi definitia »
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium]. Vezi definitia »
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. Vezi definitia »
NEUROEPITÉLIU s. n. formă specială de epiteliu la capătul unor analizatori cu funcții importante în realizarea percepțiilor. (< fr. neuro- épithélium) Vezi definitia »