PRINCÍPIU, principii, s. n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ◊ Loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíp s. n., princípie s. f.] – Din lat. principium, it. principio, fr. principe. Vezi definitia »

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. Vezi definitia »

SOLSTÍȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (2¹ iunie și 2² decembrie) când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare și care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. (< fr. solstice, lat. solstitium) Vezi definitia »

SALIPGÍU s. m. v. salepgiu. Vezi definitia »

TRAVÁLIU, travalii, s. n. 1. (Tehn.; ieșit din uz) Lucru mecanic. ♦ Lucru, muncă. 2. Totalitatea fenomenelor produse în perioada cuprinsă între apariția durerilor de naștere și expulzarea fătului. – Din it. travaglio. Cf. fr. travail. Vezi definitia »