LĂNȚÚG s. n. v. lanțug. Vezi definitia »

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție, alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre. Vezi definitia »

belciúg (belciúge), s. n. – 1. Verigă. – 2. (Înv.) Inel. – Mr. bilciugă, megl. bilțug. Sl. belŭčugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 53; Türk, I, 263; Cihac); cf. bg. belčjug, v. sb. bĕlĭčugĭ, sb. biòčug, beòčug, „verigă de ușă”, rus. belčug. Totuși, cuvîntul nu este sl., ci tc., cf. Berneker 48. Cuvîntul mr. se explică prin contaminare cu tc. bilezik „brățară” › rom. belezic (Șeineanu, II, 46), care a circulat, de asemenea, deși puțin, cf. alb. beljezik, bg. belezik. Vezi definitia »

ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec. Vezi definitia »

BIELȘÚG s. n. v. belșug. Vezi definitia »