ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. Dușmănie, vrăjmășie, pică. [Pr.: a-lean] – Din magh. ellen „contra”. Vezi definitia »

TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano) Vezi definitia »

FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. Vezi definitia »

TULCEÁN, -Ă, tulceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Tulcea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Tulcea. – Tulcea (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

șován², șováne, s.n. (reg.) obiect care face parte din zestrea unei fete. Vezi definitia »