Definita cuvantului toscan
TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu toscan
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte]. Vezi definitia »
diván (-nuri), s. n. – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb. divan, fr. divan, sp. diván. În Principate, la începutul sec. XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. Der. divăni, vb. (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din sb. divaniti; divanist, adj. (care aparține divanului); divanit, adj. (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, s. m. (ștafeta divanului); divan-chiatip, s. m. (copistul divanului); divan-efendi, s. m. (secretarul divanului); divan-sarai, s. n. (palatul divanului), din tc. Vezi definitia »
țopán, țopáni, s.m. (reg.) țopârlan. Vezi definitia »
PARMEZÁN s. n. cașcaval italienesc (uscat) din lapte smântânit. (< fr. parmesan, germ. Parmesan) Vezi definitia »
ALEMAN, Mateo (1547-c. 1614), scriitor spaniol. Autorul celebrului roman picaresc „Viața lui Guzmán de Alfarache”. Vezi definitia »