sporít s.n. (înv.) sporire, creștere, înmulțire, mărire. Vezi definitia »

MIORCĂÍT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi. Vezi definitia »

pioncănít², pioncănítă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncănit. 2. care merge, care se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici. Vezi definitia »

morjolít, morjolítă, morjolíți, morjolíte, adj. (reg.) zdrobit, sfărâmat. Vezi definitia »