ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr. organolithe) Vezi definitia »

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus) Vezi definitia »

JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. Vezi definitia »

COTĂRÍT³, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit. Vezi definitia »

FĂȚUÍT², -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui. Vezi definitia »