INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugat în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. Vezi definitia »

DIVULGATÓR, -OÁRE, divulgatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care divulgă. – Din fr. divulgateur, lat. divulgator, -oris. Vezi definitia »

ASIGURĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană, instituție) care face asigurări de persoane. (< asigura + -tor) Vezi definitia »

POLINIZATÓR s. m. v. polenizator. Vezi definitia »

POLIZATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care polizează piese. (după fr. polisseur) Vezi definitia »