CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. Vezi definitia »

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor. Vezi definitia »

USCIÓR s. m. v. ușor¹. Vezi definitia »

abatór s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir) Vezi definitia »

EGALIZATÓR, -OÁRE adj. Care egalizează. // s.m. 1. Amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). ♦ Substanță folosită pentru a ușura pătrunderea unui colorant în țesătură. 2. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. [Cf. fr. égaliseur]. Vezi definitia »