AUTOCARPÍE s. f. însușire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare. (< fr. autocarpie) Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio]. Vezi definitia »

expúlzie (-zi-e) s. f., art. expúlzia (-zi-a), g.-d. art. expúlziei; pl. expúlzii, art. expúlziile (-zi-i-) Vezi definitia »

PERSPIRÁȚIE s. f. transpirație ușoară. (< fr. perspiration) Vezi definitia »

HETEROTERMÍE s. f. proprietatea unor animale homeoterme de a-și pierde în timpul iernii posibilitatea reglării temperaturii corpului. (< fr. héterotermie²) Vezi definitia »