PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire]. Vezi definitia »

DOCTORÍE, doctorii, s. f. Preparat, substanță care se folosește pentru vindecarea, ameliorarea sau prevenirea unei boli; medicament, leac. [Var.: (pop.) doftoríe s. f.] – Doctor + suf. -ie. Vezi definitia »

BARBARÍE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie]. Vezi definitia »

POLIGLOBULÍE s.f. Creștere a numărului de hematii din sânge; eritrocitoză. [Gen. -iei. / < fr. polyglobulie, cf. gr. polys – numeros, lat. globulus – globul]. Vezi definitia »

TAXIDĂRÍE, s. f. (Înv.) Încasarea dărilor. – Din taxidar + suf. -ie. Vezi definitia »