SUPLINÍRE s. f. acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini) Vezi definitia »

DENEGÁRE s.f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegație, tăgăduială. ◊ (Jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată. [< denega]. Vezi definitia »

píchire v. píchere Vezi definitia »

RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti. Vezi definitia »

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere. Vezi definitia »