STRĂMURÁRE, strămurări, s. f. (Pop.) Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariță. ♦ P. gener. Nuia lungă, subțire și flexibilă. [Var.: (reg.) stremuráre s. f.] – Lat. *stimularia (< stimulus). Vezi definitia »

trosnitoare, trosnitoare adj. (d. femei) 1. cu apetit sexual ieșit din comun. 2. (peior.) nimfomană. Vezi definitia »

PRĂFTUÍRE s. f. v. PRĂFTUI. [DLRM] Vezi definitia »

CAZEIFICÁRE s. f. 1. proces de precipitare a cazeinei. 2. (med.) alterație necrotică a unui țesut, urmată de apariția unei substanțe cu aspect cazeos. (după fr. caséification) Vezi definitia »

EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua]. Vezi definitia »