APÉL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ◊ îndemn, cerere, rugăminte. 3. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. (< fr. appel) Vezi definitia »

sălășél, sălășéle, s.n. 1. (înv. și pop.) 1. sălaș (v.) mic, așezare mică, adăpost mic, locuință mică. 2. (reg.) sicriu mic; sicriaș. Vezi definitia »

CASTÉL s.n. 1. Construcție fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și cu șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ◊ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcție de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuințe etc. 2. Fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello]. Vezi definitia »

Cel care, în vechime, dădea vasele în pivniță, cercuindu-le la nevoie( v. și Eugen Pavlescu, Economia breslelor în Moldova, Fundația Regele Carol I, București, 1939, p. 611). Vezi definitia »

ENTEROCÉL s.n. (Med.) Hernie având un conținut format de intestin. [< fr. entérocèle]. Vezi definitia »