ISOHIÉTĂ s.f. v. izohietă. Vezi definitia »

SILFÍDĂ s.f. 1. Silfă, înfățișată cu un corp zvelt și cu aripi străvezii. ♦ (Fig.) Femeie zveltă, grațioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, care au mirosul foarte dezvoltat și se hrănesc cu cadavre; (la sg.) insectă din această familie. [< fr. sylphide(s)]. Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ. Chemosynthese]. Vezi definitia »

AUTOGRÉFĂ, autogrefe, s. f. (Med.) Autoplastie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogreffe. Vezi definitia »

zăbávă (zăbắvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi). Vezi definitia »