ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus. Vezi definitia »

SPONDILARTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a articulațiilor vertebrale. [< fr. spondylarthrite, cf. gr. spondylos – vertebră, arthron – articulație]. Vezi definitia »

RUBEÓLĂ, rubeole, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă acută, provocată de un virus, care se manifestă prin erupție cutanată, prin febră, mărirea ganglionilor cervicali, tuse etc. [Pr.: -be-o-] – Din fr. rubéole. Vezi definitia »

DIPLOFÁZĂ s. f. fază în cursul diviziunii celulare în care nucleele sunt diploide. (< fr. diplophase) Vezi definitia »

sclífă (-fe), s. f. – (Trans.) Sanie. Germ. schleifen „a aluneca și a ascuți”. Este dubletul lui scleafă, s. f. (Trans., așchie). Vezi definitia »