bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328). Vezi definitia »

ALVEOLÍTĂ s. f. Inflamație acută sau cronică a alveolelor (1). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolite. Vezi definitia »

DIAGRÁMĂ s. f. 1. reprezentare grafică schematică a valorilor unor mărimi sau a relațiilor dintre ele. ◊ (pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de șah. 2. schemă pentru fixarea locurilor în vagoane (la anumite trenuri), în autocar, în săli de spectacole etc. ◊ schema încărcăturii (mărfuri și pasageri) a unui avion. 3. linie trasată de un aparat înregistrator. 4. (bot.) ~ florală = proiecție orizontală a tuturor componentelor unei flori. (< fr. diagramme, gr. diagramma) Vezi definitia »

a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie. Vezi definitia »

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală. Vezi definitia »